Copiii mici cresc în propriul ritm. Ei sunt în tranziție, între dependența bebelușului și autonomia crescândă a vârstei preșcolare. Emoțiile lor sunt puternice, dar nu au abilități de comunicare pentru a-și exprima sentimentele și punctele de vedere.

Deși nu este întotdeauna aparent, mulți copii mici au un cod de conduită, niște reguli, care au sens pentru ei. De exemplu, din punct de vedere al posesivității asupa obiectelor:

  • Dacă îmi place, e al meu.
  • Dacă este în mâna mea, este al meu.
  • Dacă îl pot lua de la tine, e al meu.
  • În cazul în care l-am avut cu puțin timp în urmă, este al meu.
  • Dacă arată la fel ca și al meu, e al meu.
  • În cazul în care l-am văzut pentru prima dată, este al meu.
  • Dacă faci sau construiești ceva și l-ai pus jos, devine automat al meu.
  • În cazul în care este al meu, niciodată nu trebuie să pară că este al tău, în nici un fel.
  • În cazul în care este rupt, este al tău.
  • În cazul în care este rupt, unde este al meu?

De cele mai multe ori, copiii mici ne supără din cauza atitudinii pline de viață – „Voi încerca orice” și din lipsa lor de cunoaștere a regulilor celor mari. Aceaasta este însă tot o chestiune de perspectivă părinte/copil. Să nu uităm că noi suntem cei care trebuie să privim din perspectiva copilului – el pur și simplu nu are capacitatea de a privi din perspectiva noastră, deocamdată.

Ce spun oamenii despre preșcolari

  • Fac, de obicei, mizerie.
  • Sunt încăpățânați. (Vor să facă ceea ce doresc să facă, atunci când doresc să o facă.)
  • Sunt reticenți în a împărți. (V-ați împărtăși cu nerăbdare noua mașină sau bijuterii prețioase?)
  • Nu sunt întotdeauna buni ascultători. (Este atât de mult de auzit, din care o mare parte deasupra capetelor lor, literalmente.)
  • Se frustrează de multe ori și ușor. (Și adulții se frustrează, de asemenea.)
  • Nu se opresc niciodată în mișcare. (dorm, chiar dacă și numai pentru câteva minute, pentru a se reîncărca și a alerga din nou)
  • Țipă, aruncă, lovesc, și ocazional, mușcă. (Cum pot să le spun altora ceea ce doresc atunci când nu știu cuvinte?)

O altă perspectivă asupra preșcolarilor

  • Încearcă să înțeleagă lumea.
  • Sunt în curs de a deveni indivizi unici.
  • Încă învăță abilitățile sociale.
  • Sunt foarte determinați.
  • Învață să comunice.
  • Învață să controleze emoțiile și acțiunile lor.
  • Sunt pasionați de viață și de învățare.

Sfaturi pentru a ne descurca cu comportamentul preșcolarilor

  • Asigurați-vă că copilul are parte de suficient somn. Academia Americana de Pediatrie recomandă cel puțin 9 și  până la 11 ore de somn în fiecare noapte. Când copiii sunt chiar doar puțin lipsiți de somn, sunt afectate în mod negativ nu numai sănătatea lor, dar și abilitatea de a-și controla comportamentul.
  • Stabiliți o rutină. O rutină oferă copiilor structură și un mediu care favorizează sentimentele de securitate, confort, încredere, și mai puțină anxietate cu privire la viitor. Ei știu la ce să se aștepte, simt mai mult control, și pot învăța mai ușor. Rutina oferă copiilor o mai bună înțelegere a lumii lor și a modului în care trebuie să funcționeze în ea.
  • Reguli clare, specifice, pentru ce reprezintă un comportament acceptabil. Sună o prostie, dar de multe ori nu spunem copiilor noștri regulile. „De la magazin cumpărăm doar alimente, vă rugăm să nu ne cereți altceva.”
  • Fiți constant. Copiii învață din cauză și efect – ceea ce se întâmplă de fapt. În cazul în care suntem inconstanți în anumite situatii, indiferent de intenția noastră, copiii noștri vor învăța că comportamentul lor nepotrivit este o modalitate de a obține ceea ce doresc.
  • Oprește-te din ceea ce faci și du-te la copilul să te ocupi de un comportament inadecvat. Pune telefonul jos, oprește masina, cere-le celor 100 de cumpărători din spatele tău să aștepte, ieși din duș. Când vă opriți din ceea ce faceți și mergeți la copil, puteți corecta comportamentul inadecvat atunci când se întâmplă, imediat după acțiunile sale.
  • Vorbiți cu copilul la nivelul ochilor lui. Pentru copiii mici, acest lucru necesită să stați în genunchi, sau așezat pe podea. Pentru copiii mai mari, puteți sta pe podea, pe scaune, sau oricum este convenabil.
  • Validați sentimentele copilului. În cazul în care copilul dumneavoastră se comportă nepotrivit, trebuie să știe că încercați să înțelegeți cum se simte. Validați emoțiile sau intențiile sale. “Știu că ai vrut jucăria, dar sora ta se juca cu ea.”
  • Vorbiți pe un ton normal al vocii. Atunci când sunteți supărat cu copilul dumneavoastră, încercați să nu țipați, să folosiți un ton furios, sau să scrâșniți dinții. Utilizați tonul natural al vocii, ferm și pozitiv. În termeni simpli, explicați copilului dumneavoastră ceea ce a făcut greșit, pentru că el nu știe. În loc de „Ai făcut un dezastru”, spune: „Ai luat toate cărțile mamei de pe raft.”
  • Oferiți alegeri gestionabile de către copil atunci când este posibil. Dați-i copilului o alegere între două activități pe care le propuneți. „Este timpul să mănâncăm. Vrei să stai alături de sora ta sau pe mine?”
  • Redirecționați copilul. În loc să-l mustrați pentru un comportament negativ, îl redirecționați către o nouă activitate adecvată. „Voi construi cu blocuri. Nu poți să te joci cu blocuri, dacă le arunci. Poți arunca o minge.”
  • Aveți consecințe logice pentru un comportament inadecvat. Nu permiteți copilului dumneavoastră să continue să facă ceea ce vrea să facă decât dacă o face în mod corespunzător. „Scrie pe hârtie. Nu puteți utiliza markerul dacă scrieți pe pereți.”