Unul dintre cele mai interesante lucruri la a fi părinte este existența unei mari varietăți în modul în care ne creștem copiii. În același timp, există mai multe lucruri în comun de la un părinte la altul. De fapt, există destule similitudini, pe baza cărora cercetătorii au identificat patru stiluri generale de parenting.

Stilul de parenting se referă la combinația de strategii pe care le utilizați pentru a crește copiii. Lucrarea Dianei Baumrind din anii 1960 a creat clasificarea utilizată în prezent, respectiv cele patru stiluri parentale, cu nume și caracteristici distincte:

  • Părintele autoritar
  • Părintele permisiv (indulgent)
  • Părintele neimplicat
  • Părintele democrat

Fiecare stil parental variază în patru domenii: disciplină, comunicare, grijă și așteptări.

Stilurile Baumrind: Patru tipuri de părinte

Părintele autoritar

Părinții autoritari sunt adesea văzuți ca disciplinatori ai copiilor.

  • Disciplină strictă, cu puțină negociere posibilă. Pedeapsa este întâlnită în mod frecvent.
  • Comunicarea este, în cea mai mare parte, unidirecțională, de la părinte la copil. De obicei, regulile(normele) nu sunt explicate.
  • Părinții cu acest stil sunt, de obicei, mai puțin protectori.
  • Așteptarile sunt mari, cu o flexibilitate limitată.
Părintele permisiv

Părinții permisivi/indulgenți lasă copiii lor să facă ceea ce doresc, și oferă îndrumare limitată. Se consideră mai mult prieteni decât părinți.

  • Stilul lor disciplina este opusul celui strict. Au reguli puține sau deloc și mai ales lăsă copiii să se descurce pe cont propriu.
  • Comunicarea este deschisă, dar acești părinți permit copiilor să decidă pentru ei înșiși, mai degrabă decât să îi îndrume.
  • Părinții din această categorie tind să fie calzi și protectori.
  • Așteptările sunt de obicei minime, sau nu sunt stabilite de părinți.
Părintele neimplicat

Părinții neimplicați dau copiilor libertate totală și, în general, nu stau în calea lor. Unii părinți decid conștient să iși educe copiii astfel, în timp ce alții sunt doar mai puțin interesați de creșterea copiilor sau nu sunt siguri ce să facă.

  • Nici un stil special de disciplină nu este utilizat. Un părinte neimplicat permite unui copil să facă de cele mai multe ori ceea ce vrea.
  • Comunicarea este limitată.
  • Acest grup de părinți oferă puțină protecție și grijă.
  • Nu există așteptări din partea copiilor
Părintele democrat

Părinții sunt rezonabili, și au stabilite așteptări clare. Copiii crescuți în acest mod tind să fie disciplinați și să gândească pentru ei înșiși. Acest stil este considerat a fi cel mai benefic pentru copii.

  • Normele disciplinare sunt clare și motivele din spatele lor sunt explicate.
  • Comunicarea este frecventă și adecvată nivelului de înțelegere a copilului.
  • Părinții oferă grijă suficientă.
  • Așteptările și obiectivele sunt ridicate, dar și explicate în mod clar. Copiii pot negocia acestea.
  • Care este stilul meu de parenting?

Puțini dintre noi se încadrează perfect într-un singur stil de părinte, mai degrabă întâlnim o combinație de stiluri. Gândiți-vă la cele patru stiluri ca un continuum în loc de patru moduri distincte de a fi părinte. În mod ideal, ne gândim la copiii noștri și la ceea ce au nevoie de la noi, la momentul respectiv. De exemplu, în timp ce un părinte s-ar putea să nu adopte în mod tipic un stil parental autoritar, ar putea exista momente în viața unui copil când este nevoie de acel stil.

În timp ce este mai ușor pentru familie ca ambii părinți să practice același stil parental, unele cercetări arată că este mai bine pentru copil ca cel puțin unul dintre părinți să fie democrat, decât să aibă doi părinți cu același stil, mai puțin eficient.
Și, desigur, există mai multe alte influențe asupra copiilor, dincolo de stilul parental. Unii dintre cei mulți alți factori care influențează dezvoltarea unui copil includ aceste elemente:

  • temperamentul copilului și modul în care “se potrivește” cu părinții.
  • stilul de lucru al profesorilor și potrivirea cu stilul parental.
  • influența grupului social al unui copil.

Poate fi de mare ajutor să reflectăm asupra stilului nostru parental, dar putem face incă un pas – să vorbim cu alți părinți și cu profesorii copilului. Poate vom găsi soluții noi la unele probleme, poate vom descoperi idei interesante, cu siguranță vom găsi aceste întâlniri utile și liniștitoare.